Etimologia limbii romane -cum iau nastere cuvintele

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale limbii romane este etimologia cuvintelor, sau istoria acestora.

Etimologia trateaza (pe langa istoria anumitor cuvinte) si provenienta acestora sau modificarea semnificatiei si a formelor ce s-au manifestat de-a lungul timpului.

Etimologii folosesc ca mijloc principal textele scrise, incepand de la primele manuscrise sau hrisoave si mergand pana in zilele noastre, iar in cazul in care nu sunt disponibile informatii se apeleaza la lingvistica comparativa.

Cum iau nastere cuvintelele in limba romana?

Limba romana a evoluat de-a lungul istoriei in functie de mai multe criterii, dar mecanismul nasterii noilor cuvinte imbraca trei forme de baza:

• Formarea cuvintelor;
• Simbolism fonetic;
• Imprumuturile din alte limbi.

Formarea cuvintelor este reprezentata de fapt prin crearea unor cuvinte noi, plecand de la cuvinte deja existente.

O alta modalitate inclusa in acest mecanism este reprezentata de compunere: compunerea cuvintelor noi combinand anumite cuvinte existente.

Acronimele reprezinta un alt mod in care sunt formate cuvintele in limba romana. Un acronim inseamna prescurtarea unei expresii lexicale, de la care vom folosi numai initialele cuvintelor cu compun expresia:

• Laser;
• Samd: de la expresia “si asa mai departe”
• MAE : acronimul Ministerului Afacerilor Externe, etc.

Simbolismul fonetic considera anumite sunete ca reprezentarea unor valori (interjectii sau onomatopee spre exemplu):

• Puf;
• Buf;
• Click;
• Ham.

Imprumuturile din alte limbi sunt considerate in momentul de fata principalul izvor de imbogatire al limbii romane (spre exemplu, jumatate din cuvintele limbii engleze provin din imprumuturi din franceza).

Imprumuturile sunt in general adaptate la ortografia limbii romane, iar de cate ori este posibil si la fonologia acesteia.

Etimologia celor mai interesante cuvinte romanesti

Spre exemplu, mai jos poate fi consultata etimologia cuvintelor:

Lume: provine din limba latina, iar cuvantul original este “luminator”, ce inseamna felinar. Cu timpul, acest cuvant si-a schimbat sensul, ajungand la “tot ce este sub soare”. 

Silueta: are la origine un termen provenind din lumea artei: silueta era un portret in voga intr-o anumita perioada in Franta. La originea acestuia a fost ministrul de finante Etienne de Silhouette, care a impus nobililor o serie de taxe.

In replica, acestia au inceput sa numeasca obiectele ieftine (ca si anumite portrete din profil) “a la Silhouette”.

Hazard provine de la un joc de noroc practicat in Anglia. Intre timp, sensul acestuia s-a schimbat, iar in ultimul timp acesta s-a diluat aproape in totalitate, pana la actualul “concurs de imprejurari”.

Meserie iti trage originea din latina: “miser” – un om sarac. Sensul acestuia porneste din epoca in care meseriile erau considerate apanajul oamenilor  sarmani.

Panica porneste de fapt de la numele unei fiinte supranaturale, jumatate animal si jumatate om: zeul Pan. Legenda povesteste ca acesta avea rolul de a speria pastorul si turmele, generand sentimentul numit panica.

Smecher este de provenienta germanica. Boierii isi angajau specialisti in degustarea vinurilor, pentru a verifica calitatea acestora, iar cuvantul care desemna un vin cu un gust bun era termenul german “schmecken”. In timp, specialistii in degustarea vinurilor au fost numiti “smecheri”, adica oameni ce nu puteau fi pacaliti de un vin avand ce avea gust indoielnic.